Queendi’s Blog

Just another WordPress.com weblog

Huduba Decembrie 3, 2008

Filed under: din carti... — queendi @ 4:29 pm
Tags:

Si deodata,din noapte,prin latratul cainilor starniti,Huduba,lautarul satului,venea pe poarta,lasand in drum alaiul tiganesc,scarpinand o struna subt cerul stelelor de vara.Venea cu greierii si cu cosasii,negru si pocit in hainele orasenesti,sunand o struna,calarind vibratia unei strune,ca acele vrajitoare incalecate pe coada unei maturi.Venea pe-o struna cel care fara struna era batjocura copiilor si gazda batailor.Se oprea in fata scarilor,ploconindu-se in fata „mariilor-lor”,dar tot bazaind din struna.El doar stia ce vor boierii:sa rada de un tigan,s-apoi sa planga pe coarda dulce a unei scripci.[…]
Huduba inviase,cu scripca sluteniei lui,toata elegia tiganului din Romania,rob al tuturora,a carui viata e un refren de palme pe obraz,in hazul bastinasior.[…]
Trupul lui,ca drumurile pamantului,era harazit piciorului omenesc – sa-l calce,sa-l loveasca,dar scripca lui-inima lui- era o ureche aplecata si pe frunza codrului roman,si pe apele plutasilor,si pe gemetele bejanarilor de odinoara,si pe viata satelor…
Uneori nascocea refrenuri ciudate,onomatopeice,care destainuiau mai surd,dar mai puternic decat vorbele,jalea,bucuria,ura si batjocura.
Avea un cantec,cu un straniu refren,tiganesc poate daca ar fi apartinut unui grai,care punea ca o amenintare de tunet si ca o joaca de diavoli intre strofele dragostei.

Ionel Teodoreanu-„La Medeleni”


 

Ploua… Decembrie 2, 2008

Filed under: din carti... — queendi @ 9:09 pm
Tags:
Ploua…Cea din urma caruta a satrei de tigani se oprise in drum, ceva mai incolo de poarta ograzii boieresti.Caii firavi  murisera parca in picioare,cu capetele grele,si mata unghiulara,legata cu o franghiuta indaratul carutei,mieuna slab.
Subt coviltirul de culoarea norilor zdrentele galbene si rosii ale tigancilor si sclipirea focoasa a salbelor abia se deslusea prin intunericul incetosat de fumul lulelelor,instelat cand si cand de luceferi rubinii.
Un glas femeiesc momea incetisor,canta poate,adormind un copil sau o durere.
Anica,zgribulita in burnita,isi odihnea sufletul si mana desfacuta in palma castanie a ghicitoarei.Cand rare,cand repezi si bolmojite,vorbele sorocului aduceau nadejde sau inficosare.Anica privea cu spaima degetul vrajit cautandu-i in palma cararile vietii,potecile norocului si dumbravile dragostei.
Ploaia se intetea rascolita de vant.De subt coviltir un glas aspru bodogani rastit.
Ghicitoarea isi lua banii si porni spre caruta.[…]
In privelistea moarta,caruta cu tigani se indeparta ducand subt coviltir cele din urma focuri si culori ale toamnei,lasand in urma ei vazduhul sur,ca o bolnava lumina de luna…
Nu se auzea nici un latrat.Ploaia vorbea singura ca o cersetoare nebuna.

ionel teodoreanu-„la medeleni”inima1