C-un deditel descui în rouă visul…
Într-însul stai întinsă pe-un clestar,
Numeri ciuperci si, lenes, din pieptar
Scoti sînii mici să-i vadă-ntreg cuprinsul;
Balaurii să-si simtă solzii-n flăcări,
Să li se legene în aer, fioroase,
Oh, capetele, sapte, de mătase,
Cu limbile-ntre coapsele ce-ti scăpări,
Iute miscîndu-ti albele picioare,
Calde-n călcîie, reci în unghii lucii,
Si-apoi să te cuprindă ca năucii,
Furîndu-te, prin aer, verzi, să zboare
Ca să te-ascundă-n scorburi si să-ti beie
Licoarea ta cea dulce de femeie…
~Emil Brumaru~