A fost în pesteri un bătrîn balaur
Ce clipocea peste grămezi de aur,
Si vrafuri de argintării verzui
De timpul ce-si punea pecetea lui,
Si cocoloase de smarald cît oul,
Si perle roz, rotunde ca popoul
Femeilor cu carnea-mbujorată
De pofta ce le mistuie deodată
Cînd văd adulmecînd vioi prin iarbă
Cîte-un Pitic cu nasul ros si barbă…
Dînsul gemea si astepta tînjind
Să il salveze Zîna cu Ghivint!
~Emil Bruamru~
